Drumul de la cuvânt la faptă - drumul ipocriziei

Tendinţa de a acumula cât mai multe cunoştinţe este mult evidenţiată in secolul nostru, atât in mediul laic, cât şi în cel religios. Creştinismul, din punct de vedere al cunoaşterii Bibliei este în ascensiune, dar analizându-l din punct de vedere pragmatic, al faptei, este plin de lacune. Acest lucru apare din cauza unor piedici care se interpun pe drumul de la cuvânt la fapta, iar dacă nu sunt depăşite, fac imposibilă ajungerea la fapte.
Cand drumul de la cuvant la fapta este lung, el poate fi numit în mai multe feluri, în funcție de ce vorbești.
Drumul ipocriziei. Un credincios poate să nu ajungă la faptă din cauza ipocriziei. Termenul ipocrit în literatura grecească clasică însemna literal “cineva care interpretează o piesă pe o scenă, actor ”. In vremea Noului Testament avea sensul metaforic de prefăcătorie, făcând referire la o persoana care se pretindea a fi alta decât cea care era în realitate (Liddell-Scott Lexicon). Aşa cum, în lumea filmului, un actor preia identitatea celui pe care-l interptretează, dându-se altul decât ceea ce este el în realitate, tot aşa sunt mulţi creştini care în lumea reală îşi arogă statutul unui sfânt în faţa oamenilor, dar care în realitate ei sunt alţii.
O persoană ipocrită are o identitate reală dar ascunsă şi aceasta de obicei este rea, negativă, şi redă lumii o altă identitate pozitivă dar care nu este reală. Dacă îţi permiţi o viaţă ascunsă păcătoasă, drumul la fapte, la implinirea a ceea ce şti, este foarte lung sau poate fără capăt. Ipocrizia permite creştinilor care o adoptă, o amânare a faptelor prin faptul că viaţa personală este ascunsă şi nu poate fi văzută de mulţi, prin urmare unii aleg ipocrizia mai degrabă decât împlinirea Cuvântului. Exemplul suprem de ipocrizie este cel al fariseilor din vremea lui Isus, care in faţa oamenilor arătau sfinţi, iar inima lor era plină de tot ce este rău (Matei 23). Ipocrizia este cea mai grosolană formă a minciunii şi îngreunează drumul spre practicarea faptelor.

Scris de Vasile Boștiog, student anul IV, ITPBucurești

Campioni pentru Hristos

Unirea Urziceni a câștigat campionatul de fotbal în Liga I. La trei ani de la promovarea în prima Ligă de fotbal iat-o campioană. După unii, acest fapt este un miracol. După alții, un rezultat al muncii echipei condusă de un antrenor priceput.
Cei mai mulți au rămas ca la dentist când au văzut că această echipă de provincie devine campioană. Doar granzii aveau întâietate. Capitala, nu provincia...
O echipă formată din jucători ”anonimi”(după unii răutăcioși), dar care a știut ce înseamnă responsabilitatea, ascultarea de conducători și lupta, a sfârșit prin a câștiga trofeul. Niște băieți extraordinari! BRAVO LOR! Sunt campioni pe merit. M-am bucurat de bucuria lor, mai ales că și eu sunt într-un meci (de altă factură) în același oraș.

Orice competiție dusă de cineva până la capăt cu disciplină și ambiție se termină triumfător.
Această echipă mă inspiră cu privire la competiția spirituală.
Fiecare creștin este un jucător în meciul cu viața. Stadionul este lumea. Mingea este viața. Jucătorul este omul.
În jocul în care te afli odată cu venirea în lume te joci cu mingea. Poți juca după regulamentul lui Dumnezeu, sau al celui rău. De lovit, oricum lovești mingea. Dar cum o lovești? Dacă tratezi meciul vieții cu responsabilitate, respectând principiile biblice, ascultând de Conducătorul (Antrenorul suprem) și luptând fără să obosești până la sfârșit vei primi cel mai frumos trofeu. Cununa vieții veșnice, care nu se va vesteji niciodată.
Dacă vei câștiga campionatul vieții, vei deveni campion etern pentru Hristos.

Peste o perioadă, odată cu trecerea timpului cand altă echipă va câștiga campionatul, Unirea Urziceni va fi campioană la trecut.
Tu ești chemat să joci meciul vieții sub conducereaa Antrenorului Hristos. Si, când joci în echipa lui Hristos, câștigarea Campionatului este garantată prin biruința Lui de pe Golgota.
Așa că, merită să-L alegi pe Hristos ca antrenor al vieții tale.
Vei deveni CAMPION PENTRU ETERNITATE!!!

Evanghelia - vestea bună a mântuirii

Termenul ”Evanghelie” înseamnă ”vestea bună” tradus din cuvântul grecesc ”evangelion”.

În Noul Testament, cuvântul a fost folosit în legătură cu mântuirea omului. În mod absolut, mântuirea omului se realizează prin Evanghelia harului lui Dumnezeu. Evanghelia este vestea bună care spune că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a murit pe cruce pentru păcatele omenirii și a înviat dintre cei morți ca să fim socotiți neprihăniți (Rom.4:24). Toți cei ce cred această veste bună, prin El, sunt iertați de toate păcatele.

Pavel oferă cea mai puternică definiție a Evangheliei când zice că: ”Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede...” Romani 1:16.

R. Moffat Gautrey afirmă că ”Evanghelia nu este o poveste învechită, pe care o înnoim noi. Ea e un foc al Duhului ținut aprins de Iubirea Nemuritoare; și vai nouă, dacă, prin neglijența noastră în a înflăcăra darul lui Dumnezeu care este în noi, focul acesta se micșorează”.

Ioan Botezătorul, ultimul profet al Vechiului Testament, era glasul ce striga în pustie, propovăduind Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și botezul pocăinței. El zicea: ”Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape.” Matei 3:2

După botezul Său în Iordan și după cele patruzeci de zile de post în pustie, Domnul Isus ”a venit în Galilea, și propovăduia Evanghelia. El a zis: ”S-a împlinit vremea, și Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă, și credeți în Evanghelie.” Marcu 1:14-15

Evanghelia (vestea bună) este o invitație pe care ți-o face Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, la mântuire, iertare și viață veșnică în schimbul credinței și pocănței tale.

”Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” Ioan 1:12

Aminteam mai sus că ”Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.” Mântuirea nu se capătă prin fapte sau eforturi umane, ci ”prin har și credință. Ea este darul lui Dumnezeu” așa cum apostolul Pavel spune în Efeseni 2:8,9 ”Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”

”Dacă mărturisești cu gura ta pe Isus ca Domn, și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea, și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire.” Rom.10:9-10

Fie ca această veste bună a salvării și iertării prin credința în Isus Hristos să atingă inima ta, să-ți ofere eliberare, pace și siguranța vieții veșnice.

Tot ce trebuie să faci este să crezi și să-L urmezi pe Isus Hristos.

Ce este viața veșnică?

Domnul Isus Hristos a dat cea mai adevărată, simplă și frumoasă definiție pentru viața veșnică: El a spus în rugăciunea din Ioan 17:3: ”Și viața veșnică este aceasta: Să te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu”.
Înțelegem din definiția cristică faptul că viața veșnică presupune cunoaștere. Cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Isus Hristos. Dar, cunoaștere fără o relație nu poate exista. Prin urmare, mai întâi trebuie să legăm o relație cu Dumnezeu și cu Isus Hristos, ca apoi să-L cunoaștem și să aprofundăm această cunoaștere.
Isus Hristos când se referea la această cunoaștere îl avea în vedere pe Dumnezeu Tatăl ca singurul Dumnezeu adevărat. Cu alte cuvinte, în afară de Dumnezeu, alt dumnezeu adevărat NU EXISTĂ. (PUNCT) Cunoașterea Dumnezeului adevărat îți oferă viața veșnică.
Însă viața veșnică presupune să-L cunoști și pe Isus Hristos, Cel trimis de Dumnezeu (”pe care L-ai trimis Tu”). Să-L cunoști pe Isus Hristos ca trimisul Tatălui pe pământ cu scopul de a Se jertfi și a îndeplini slujba de împăcare a omului cu Dumnezeu și a lui Dumnezeu cu omul. Și, Isus Hristos a venit și a îndeplinit această slujbă. ”...am sfârșit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” au fost cuvintele Domnului Isus la finalul misiunii Sale pământești.
Această cunoaștere a întrupării, vieții, morții și învierii Domnului Isus îți asigură viața veșnică.
În dorința sa de a câștiga viața veșnică, Apostolul Pavel spune: ”...să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui...ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morți.” Filipeni 3:10-11
Cum spuneam mai sus, o cunoaștere presupune o relație. Cunoașterea lui Isus presupune o relație cu El. Iar pentru a ajunge să ai o relație cu El trebuie doar, în mod simplu, să crezi că El este Fiul lui Dumnezeu și că a venit pe Pământ să moară pentru tine și păcatele tale oferindu-ți viața veșnică.
Dumnezeu ne oferă siguranța vieții veșnice prin următoarea declarație: ”Și mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viața veșnică, și această viață este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viața”. 1Ioan 5:11-12
Destinul tău este viața veșnică în Rai alături de Dumnezeu, nu viața veșnică în Iad alături de Diavol. Hristos a murit pentru tine ca să-ți ofere un DESTIN alături de El.

Crede astăzi! Primește-L pe Isus în inima ta astăzi, mărturisindu-ți păcatele și luând hotărârea să faci voia Lui în fiecare zi. Să-L ai pe El și să-L cunoști mai bine de la o zi la alta. Aceasta este viața veșnică. Aceasta înseamnă să fii mântuit, salvat de la chin veșnic (Iad) unde vor sfârși toți cei care vor fi refuzat oferta vieții veșnice prin cunoașterea singurului Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos care a murit pentru salvarea omului.
Ai tu siguranța vieții veșnice? Dacă nu, o, de a-i primi-o chiar acum!!!