Drumul de la cuvânt la faptă-drumul sincerității

În DEX cuvântul sincer este definit ca persoana care exprimă întocmai ceea ce gândeşte, care acționează fără prefăcătorie sau gânduri ascunse. Petre Dulfu defineşte sinceritatea ca o virtute care constă în a ne feri de orice prefăcătorie şi a spune întotdeauna adevărul.
Albert Schweitzer crede că “sinceritatea este temelia vieţii spirituale.” Această temelie a vieţii spirituale, lipsea cărturarilor şi fariseilor din timpul Domnului Isus. Hristos sfătuieşte mulţimea cu privire la “sinceritatea” fariseilor şi le spune “Deci toate lucrurile, pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac”(Mt 23.3). În alt context Domnul Hristos îi avertizează pe oameni “Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţărnicia” (Lc 12.1) Liderii religioşi nu puteau străbate drumul de la cuvânt la faptă pentru că ceea ce aveau în interior nu corespundea cu ceea ce afişau în exterior. Maurice Maeterlinck spune că este cu neputinta să fi sincer cu ceilalti până nu înveţi să fi sincer cu tine însuţi. Când eşti sincer cu tine îi sfătuieşti pe ceilalţi să facă ceea ce tu poţi să împlineşti.
Cel sincer ce gândeşte aceea spune şi ce spune aceea face. Sinceritatea ne este pusă la încercare atunci când ne este cerută părerea cu privire la un lucru. Datorită sincerităţii tale poţi fi ironizat şi devi vulnerabil. Defapt când eşti sincer te afişezi pe tine, propria ta identitate, fără farduri, cu calităţile şi defectele tale.
Împăratul David într-o rugăciune declară “dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gândesc.”(Psalmul 17.3). Succesul acestei vieţi neprihănite constă în a fi sincer. A. Dumas spune că “sinceritatea este singura bogăţie a oamenilor care nu au nimic” cred că pe această bogăţie o apreciză şi Dumnezeu.
Lasă sinceritatea să-ţi conducă viaţa şi atunci gândurile vor deveni vorbe şi vorbele vor deveni fapte, iar drumul de la cuvânt la faptă va fi scurt şi uşor de străbătut.

Scris de Tavy Brună, student anul IV, ITP

Drumul de la cuvânt la faptă - drumul adevărului

Drumul de la cuvânt la faptă poate fi scurt sau lung. Atunci cand nu facem ceea ce vorbim, drumul de la cuvânt la faptă poate fi numit un drum lung. Pe de altă parte, atunci când implinim ceea ce vorbim, drumul va fi un drum scurt. Vorbești și trăiești. Unul din drumurile scurte de la cuvânt la faptă este drumul adevărului. Abordez acest drum de la cuvânt la faptă într-un sens pozitiv. De exemplu promit că voi merge in cutare loc ca fac un bine, iar ca acest cuvânt să devină faptă e nevoie ca să mă ţin de promisiune. Dacă nu mă ţin de promisiune înseamnă că sunt mincinos şi adevărul e departe de mine. De aceea ca un cuvânt bun să devină o faptă bună se realizează cu ajutorul adevărului. În această situaţie adevărul este drumul scurt de la cuvânt la faptă.
Drumul adevărului la parcurs Dumnzeu. Dumnezeul Bibliei se deosebeşte de celelalte zeităţi păgâne pentru că El este consecvent în grija Sa iubitoare faţă de credincioşi. Iacov a văzut cum Cuvântul lui Dumnezeu a devenit faptă. Dumnezeu i-a promis lui Iacov că va fi cu el Gen 31.3, iar după un timp Iacov în rugăciune recunoaşte îndurările, şi credincioşia. Părintelui Ceresc (Genesa 32.10). În altă ordine de idei Cuvântul lui Dumnzeu a fost că va avea grijă de Iacov, iar fapta lui Dumnzeu a fost că a avut grijă de Iacov.
Drumul adevărului la parcurs Isus. Persoana care a realizat cel mai bine acest drum de la cuvânt la faptă a fost Isus Hristos. Care a spus că după ce va merge la Tatăl va trimite Duhul Sfânt (Ioan 16.7), iar în Fapte 2 este relatată împlinirea acestei promisiuni. Isus a promis că va fi cu apostolii în toate zilele (Matei 28.20) iar în cartea Fapte vedem cum apostolii au avut parte de protecţia divină, au fost eliberaţi miraculos din închisori, cum predicarea a fost însoţită de semne şi minuni.
Nişte farisei şi irodiani au ajuns la concluzia că Hristos spune numai adevărul "Învăţătorule, ştim că spui adevărul, şi nu-ţi pasă de nimeni; căci nu cauţi la faţa oamenilor, şi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr...” (Marcu 12.14). Aceşti oameni au ştiut că spune adevărul pentru că atunci când Domnul Hristos a spus unui bolnav: “scoală-te ridică-ţi patul şi du-te acasă”(Luca 5.24) bolnavul s-a însănătoşat. Când Hristos a mustrat duhul necurat dintr-o persoană, acesta a plecat (Luca 4.35), sau când a zis “Tinererule, scoală-te …!”, tânărul s-a trezit din morţi Luca 7.14-15
Isus Hristos a declarat că este “calea, adevărul şi viaţa…”(Ioan 14.6) şi a ales calea adevărului atunci când a răspuns lui Pilat că este împăratul iudeilor (Luca 23.3)
Drumul adevărului trebuie să-l parcurgă orice om. Dacă Dumnezeu ceea ce spune face, dacă Isus Hristos ceea ce a promis a împlinit şi va mai împlini înseamnă că şi noi trebuie ca ceea ce spunem să înfăptuim. David declară dorinţa lui Dumnezeu “ Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii” Ps 51.6
Exemplul Apostolului Petru este răsunător cu privire la distanţa de la Cuvânt şi faptă. El predica despre pocănţă şi neevreilor, era de acord că şi neamurile sunt primite de Dumnezeu . Dar de teama de nu a spune ceva episcopul de Ierusalim, Petru nu a mai stat la masă cu neevreii. Iar Apostolul Pavel îi dă următoarea replică “Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor: "Dacă tu, care eşti Iudeu, trăieşti ca Neamurile, şi nu ca Iudeii, cum sileşti pe Neamuri să trăiască în felul Iudeilor?" (Galateni 2.12-14). Cel mai expuşi la a nu face ceea ce spun sunt predicatorii pentru că ei spun multe cuvinte bune şi trebuie să înfăptuiască la fel de mult. Un adevăr trebuie dovedit nu numai proclamat. Apostolul Ioan a întâlnit oameni care afirmau că îl cunosc pe Dumnezeu dar viaţa lor demonstra cu totul altceva. De aceea el spune: “Cine zice: "Îl cunosc" şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el” 1Ioan 2.4. Atunci când îl cunoşti pe Dumnezeu dovedeşti prin păzirea Cuvântului Său, iar cel care nu împlineşte Cuvântul este un mincinos.
Drumul scurt al adevărului a fost străbătut de Domnul Hristos. El care este Adevărul ne va ajuta ca să parcurgem drumul adevărului.

Scris de Tavy Brumă, student anul IV la ITP București

Drumul de la cuvânt la faptă-drumul nepăsării

Drumul nepăsării. Comoditatea sau indiferenţa este una dintre metodele Diavolului de ai ţine pe unii credincioşi departe de împlinirea faptelor pe care le-a pregătit Dumnezeu ca să umblăm în ele (Efeseni 2:10). Lenevia şi nepăsarea îi determină pe mulţi să nu mai vadă ca fiind atât de necesare aspecte practice ale vieţii creştine precum: mersul la biserică, postul, rugăciunea, practicarea virtuţilor, etc. Dacă nepăsarea în viaţa cotidiană conduce spre faliment, în viaţa spirituală se întâmplă acelaşi lucru. Nepăsarea este atitudinea de a nu privi cu seriozitate o responsabilitate pe care o avem de îndeplinit. Nepăsarea în cele spirituale provine in mare parte din multitudinea grijilor pământeşti care ne ocupă şi timpul ce trebuia acordat împlinirii cerinţelor lui Dumnezeu. Trebuie subliniate foarte accentuat cuvintele lui Isus, conform cărora, cine rămâne doar la cuvinte şi neglijează faptele nu va intra în Împărăţia lui Dumnezeu (Matei 7:21). În ciuda acestui avertisment, creştinii din bisericile noastre par a fi tot mai nepăsători în acţiunea lor de a-şi însuşi la nivel pragmatic cuvintele Bibliei, iar starea aceasta dacă nu se schimbă va aduce cu ea pierderi enorme.

Scris de Vasile Boștiog, student anul IV, ITP București

Drumul de la cuvânt la faptă - drumul lașității

Drumul lașității. Chiar dacă astăzi curajul şi cutezanţa se află din abundenţă în viaţa oamenilor, acestea de obicei sunt îndreptate spre rău, în schimb, laşitatea apare atunci când vine vorba de împlinirea cuvintelor lui Isus. În lumea creştină curajul pentru păcat a devenit vizibil, iar laşitatea pentru o viaţă de trăire cu Dumnezeu este, de asemenea, evidentă. A trăi cu Dumenzeu şi nu doar a vorbi despre El presupune o îndrăzneală care tot timpul trebuie să fie în acţiune. Laşitatea se maifestă deseori în situaţiile de criză, când trebuie arătată îndrăzneala pe care o dă Duhul Sfânt. De exemplu, când cineva este nervos, el este un laş dacă are manifestări violente şi păcatuieşte. Pentru el, acest tip de comportament constituie o mare îndrăzneală de a-şi exprima personalitatea şi de a nu se lăsa mai prejos decât altul, dar din punct de vedere biblic el este un laş, deoarece în momentele respective nu a avut îndrăzneala să-L respecte pe Dumnezeu. Îndrăzneala de a păcătui dovedeşte laşitate în practicarea Cuvântului lui Dumnezeu, prin urmare este un mare obstacol în drumul de la cuvânt la faptă.

Scris de Vasile Boștiog, student anul IV, ITPBucurești

Drumul de la cuvânt la faptă-drumul înșelăciunii

Înşelăciunea este evitarea dreptăţii şi acceptarea erorii. A accepta înşelăciunea înseamnă a avea o vedere amăgitoare şi eronată despre adevăr şi dreptate. Prin înşelăciune oamenii se amăgesc cu un mod de viaţă limitat doar la vorbe şi findcă privesc spre beneficiile pământeşti de moment (înşelăciunea bogăţiilor cf. Matei 13:22), pierd din vedere îndeplinirea adevăratelor valori. Epistola către Evrei arată că prin înşelăciunea păcatului inima omului se împietreşte (Evrei 3:13). Practicarea păcatului, care este cea mai mare înşelăciune, determină inima omului să fie lipsită de sensibilitate în împlinirea dreptăţii. Unii se amăgesc cu o cunoaştere despre cineva în loc de o cunoaştere a cuiva în mod personal. Sunt oameni care-L cunosc pe Dumnezeu aşa cum cunosc o vedetă din lumea muzicii. Nu au vorbit niciodată cu aceasta, nu au o realţie personală cu ea, ci doar au auzit despre ea. Acest tip de relaţie îl au mulţi creştini cu Dumnezeu, de aceea nu împlinesc ceea ce El spune, iar aceasta constiutie cea mai mare amăgire şi înşelăciune. Mulţi se înşeală deoarece înţeleg greşit semnificaţia termenului “a cunoaşte” din Biblie. Cunoaşterea lui Dumnezeu, din punct de vedere biblic, înseamnă o cunoaştere prin experienţă, iar această cunoaştere vine în urma “gustării” din Dumnezeu (Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul - Ps. 34:8). Când cunoaşterea lui Dumnezeu este înţeleasă greşit, omul nu mai simte necesitatea aplicării poruncilor Bibliei, acesta fiind obiectivul Diavolului de a-i înşela pe oameni.

Scris de Vasile Boștiog, student anul IV, ITPBucurești