În DEX cuvântul sincer este definit ca persoana care exprimă întocmai ceea ce gândeşte, care acționează fără prefăcătorie sau gânduri ascunse. Petre Dulfu defineşte sinceritatea ca o virtute care constă în a ne feri de orice prefăcătorie şi a spune întotdeauna adevărul.
Albert Schweitzer crede că “sinceritatea este temelia vieţii spirituale.” Această temelie a vieţii spirituale, lipsea cărturarilor şi fariseilor din timpul Domnului Isus. Hristos sfătuieşte mulţimea cu privire la “sinceritatea” fariseilor şi le spune “Deci toate lucrurile, pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac”(Mt 23.3). În alt context Domnul Hristos îi avertizează pe oameni “Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţărnicia” (Lc 12.1) Liderii religioşi nu puteau străbate drumul de la cuvânt la faptă pentru că ceea ce aveau în interior nu corespundea cu ceea ce afişau în exterior. Maurice Maeterlinck spune că este cu neputinta să fi sincer cu ceilalti până nu înveţi să fi sincer cu tine însuţi. Când eşti sincer cu tine îi sfătuieşti pe ceilalţi să facă ceea ce tu poţi să împlineşti.
Cel sincer ce gândeşte aceea spune şi ce spune aceea face. Sinceritatea ne este pusă la încercare atunci când ne este cerută părerea cu privire la un lucru. Datorită sincerităţii tale poţi fi ironizat şi devi vulnerabil. Defapt când eşti sincer te afişezi pe tine, propria ta identitate, fără farduri, cu calităţile şi defectele tale.
Împăratul David într-o rugăciune declară “dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gândesc.”(Psalmul 17.3). Succesul acestei vieţi neprihănite constă în a fi sincer. A. Dumas spune că “sinceritatea este singura bogăţie a oamenilor care nu au nimic” cred că pe această bogăţie o apreciză şi Dumnezeu.
Lasă sinceritatea să-ţi conducă viaţa şi atunci gândurile vor deveni vorbe şi vorbele vor deveni fapte, iar drumul de la cuvânt la faptă va fi scurt şi uşor de străbătut.
Albert Schweitzer crede că “sinceritatea este temelia vieţii spirituale.” Această temelie a vieţii spirituale, lipsea cărturarilor şi fariseilor din timpul Domnului Isus. Hristos sfătuieşte mulţimea cu privire la “sinceritatea” fariseilor şi le spune “Deci toate lucrurile, pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac”(Mt 23.3). În alt context Domnul Hristos îi avertizează pe oameni “Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţărnicia” (Lc 12.1) Liderii religioşi nu puteau străbate drumul de la cuvânt la faptă pentru că ceea ce aveau în interior nu corespundea cu ceea ce afişau în exterior. Maurice Maeterlinck spune că este cu neputinta să fi sincer cu ceilalti până nu înveţi să fi sincer cu tine însuţi. Când eşti sincer cu tine îi sfătuieşti pe ceilalţi să facă ceea ce tu poţi să împlineşti.
Cel sincer ce gândeşte aceea spune şi ce spune aceea face. Sinceritatea ne este pusă la încercare atunci când ne este cerută părerea cu privire la un lucru. Datorită sincerităţii tale poţi fi ironizat şi devi vulnerabil. Defapt când eşti sincer te afişezi pe tine, propria ta identitate, fără farduri, cu calităţile şi defectele tale.
Împăratul David într-o rugăciune declară “dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gândesc.”(Psalmul 17.3). Succesul acestei vieţi neprihănite constă în a fi sincer. A. Dumas spune că “sinceritatea este singura bogăţie a oamenilor care nu au nimic” cred că pe această bogăţie o apreciză şi Dumnezeu.
Lasă sinceritatea să-ţi conducă viaţa şi atunci gândurile vor deveni vorbe şi vorbele vor deveni fapte, iar drumul de la cuvânt la faptă va fi scurt şi uşor de străbătut.
Scris de Tavy Brună, student anul IV, ITP
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu