Drumul de la cuvânt la faptă poate fi scurt sau lung. Atunci cand nu facem ceea ce vorbim, drumul de la cuvânt la faptă poate fi numit un drum lung. Pe de altă parte, atunci când implinim ceea ce vorbim, drumul va fi un drum scurt. Vorbești și trăiești. Unul din drumurile scurte de la cuvânt la faptă este drumul adevărului. Abordez acest drum de la cuvânt la faptă într-un sens pozitiv. De exemplu promit că voi merge in cutare loc ca fac un bine, iar ca acest cuvânt să devină faptă e nevoie ca să mă ţin de promisiune. Dacă nu mă ţin de promisiune înseamnă că sunt mincinos şi adevărul e departe de mine. De aceea ca un cuvânt bun să devină o faptă bună se realizează cu ajutorul adevărului. În această situaţie adevărul este drumul scurt de la cuvânt la faptă.
Drumul adevărului la parcurs Dumnzeu. Dumnezeul Bibliei se deosebeşte de celelalte zeităţi păgâne pentru că El este consecvent în grija Sa iubitoare faţă de credincioşi. Iacov a văzut cum Cuvântul lui Dumnezeu a devenit faptă. Dumnezeu i-a promis lui Iacov că va fi cu el Gen 31.3, iar după un timp Iacov în rugăciune recunoaşte îndurările, şi credincioşia. Părintelui Ceresc (Genesa 32.10). În altă ordine de idei Cuvântul lui Dumnzeu a fost că va avea grijă de Iacov, iar fapta lui Dumnzeu a fost că a avut grijă de Iacov.
Drumul adevărului la parcurs Isus. Persoana care a realizat cel mai bine acest drum de la cuvânt la faptă a fost Isus Hristos. Care a spus că după ce va merge la Tatăl va trimite Duhul Sfânt (Ioan 16.7), iar în Fapte 2 este relatată împlinirea acestei promisiuni. Isus a promis că va fi cu apostolii în toate zilele (Matei 28.20) iar în cartea Fapte vedem cum apostolii au avut parte de protecţia divină, au fost eliberaţi miraculos din închisori, cum predicarea a fost însoţită de semne şi minuni.
Nişte farisei şi irodiani au ajuns la concluzia că Hristos spune numai adevărul "Învăţătorule, ştim că spui adevărul, şi nu-ţi pasă de nimeni; căci nu cauţi la faţa oamenilor, şi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr...” (Marcu 12.14). Aceşti oameni au ştiut că spune adevărul pentru că atunci când Domnul Hristos a spus unui bolnav: “scoală-te ridică-ţi patul şi du-te acasă”(Luca 5.24) bolnavul s-a însănătoşat. Când Hristos a mustrat duhul necurat dintr-o persoană, acesta a plecat (Luca 4.35), sau când a zis “Tinererule, scoală-te …!”, tânărul s-a trezit din morţi Luca 7.14-15
Isus Hristos a declarat că este “calea, adevărul şi viaţa…”(Ioan 14.6) şi a ales calea adevărului atunci când a răspuns lui Pilat că este împăratul iudeilor (Luca 23.3)
Drumul adevărului trebuie să-l parcurgă orice om. Dacă Dumnezeu ceea ce spune face, dacă Isus Hristos ceea ce a promis a împlinit şi va mai împlini înseamnă că şi noi trebuie ca ceea ce spunem să înfăptuim. David declară dorinţa lui Dumnezeu “ Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii” Ps 51.6
Exemplul Apostolului Petru este răsunător cu privire la distanţa de la Cuvânt şi faptă. El predica despre pocănţă şi neevreilor, era de acord că şi neamurile sunt primite de Dumnezeu . Dar de teama de nu a spune ceva episcopul de Ierusalim, Petru nu a mai stat la masă cu neevreii. Iar Apostolul Pavel îi dă următoarea replică “Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor: "Dacă tu, care eşti Iudeu, trăieşti ca Neamurile, şi nu ca Iudeii, cum sileşti pe Neamuri să trăiască în felul Iudeilor?" (Galateni 2.12-14). Cel mai expuşi la a nu face ceea ce spun sunt predicatorii pentru că ei spun multe cuvinte bune şi trebuie să înfăptuiască la fel de mult. Un adevăr trebuie dovedit nu numai proclamat. Apostolul Ioan a întâlnit oameni care afirmau că îl cunosc pe Dumnezeu dar viaţa lor demonstra cu totul altceva. De aceea el spune: “Cine zice: "Îl cunosc" şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el” 1Ioan 2.4. Atunci când îl cunoşti pe Dumnezeu dovedeşti prin păzirea Cuvântului Său, iar cel care nu împlineşte Cuvântul este un mincinos.
Drumul scurt al adevărului a fost străbătut de Domnul Hristos. El care este Adevărul ne va ajuta ca să parcurgem drumul adevărului.
Drumul adevărului la parcurs Dumnzeu. Dumnezeul Bibliei se deosebeşte de celelalte zeităţi păgâne pentru că El este consecvent în grija Sa iubitoare faţă de credincioşi. Iacov a văzut cum Cuvântul lui Dumnezeu a devenit faptă. Dumnezeu i-a promis lui Iacov că va fi cu el Gen 31.3, iar după un timp Iacov în rugăciune recunoaşte îndurările, şi credincioşia. Părintelui Ceresc (Genesa 32.10). În altă ordine de idei Cuvântul lui Dumnzeu a fost că va avea grijă de Iacov, iar fapta lui Dumnzeu a fost că a avut grijă de Iacov.
Drumul adevărului la parcurs Isus. Persoana care a realizat cel mai bine acest drum de la cuvânt la faptă a fost Isus Hristos. Care a spus că după ce va merge la Tatăl va trimite Duhul Sfânt (Ioan 16.7), iar în Fapte 2 este relatată împlinirea acestei promisiuni. Isus a promis că va fi cu apostolii în toate zilele (Matei 28.20) iar în cartea Fapte vedem cum apostolii au avut parte de protecţia divină, au fost eliberaţi miraculos din închisori, cum predicarea a fost însoţită de semne şi minuni.
Nişte farisei şi irodiani au ajuns la concluzia că Hristos spune numai adevărul "Învăţătorule, ştim că spui adevărul, şi nu-ţi pasă de nimeni; căci nu cauţi la faţa oamenilor, şi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr...” (Marcu 12.14). Aceşti oameni au ştiut că spune adevărul pentru că atunci când Domnul Hristos a spus unui bolnav: “scoală-te ridică-ţi patul şi du-te acasă”(Luca 5.24) bolnavul s-a însănătoşat. Când Hristos a mustrat duhul necurat dintr-o persoană, acesta a plecat (Luca 4.35), sau când a zis “Tinererule, scoală-te …!”, tânărul s-a trezit din morţi Luca 7.14-15
Isus Hristos a declarat că este “calea, adevărul şi viaţa…”(Ioan 14.6) şi a ales calea adevărului atunci când a răspuns lui Pilat că este împăratul iudeilor (Luca 23.3)
Drumul adevărului trebuie să-l parcurgă orice om. Dacă Dumnezeu ceea ce spune face, dacă Isus Hristos ceea ce a promis a împlinit şi va mai împlini înseamnă că şi noi trebuie ca ceea ce spunem să înfăptuim. David declară dorinţa lui Dumnezeu “ Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii” Ps 51.6
Exemplul Apostolului Petru este răsunător cu privire la distanţa de la Cuvânt şi faptă. El predica despre pocănţă şi neevreilor, era de acord că şi neamurile sunt primite de Dumnezeu . Dar de teama de nu a spune ceva episcopul de Ierusalim, Petru nu a mai stat la masă cu neevreii. Iar Apostolul Pavel îi dă următoarea replică “Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor: "Dacă tu, care eşti Iudeu, trăieşti ca Neamurile, şi nu ca Iudeii, cum sileşti pe Neamuri să trăiască în felul Iudeilor?" (Galateni 2.12-14). Cel mai expuşi la a nu face ceea ce spun sunt predicatorii pentru că ei spun multe cuvinte bune şi trebuie să înfăptuiască la fel de mult. Un adevăr trebuie dovedit nu numai proclamat. Apostolul Ioan a întâlnit oameni care afirmau că îl cunosc pe Dumnezeu dar viaţa lor demonstra cu totul altceva. De aceea el spune: “Cine zice: "Îl cunosc" şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el” 1Ioan 2.4. Atunci când îl cunoşti pe Dumnezeu dovedeşti prin păzirea Cuvântului Său, iar cel care nu împlineşte Cuvântul este un mincinos.
Drumul scurt al adevărului a fost străbătut de Domnul Hristos. El care este Adevărul ne va ajuta ca să parcurgem drumul adevărului.
Scris de Tavy Brumă, student anul IV la ITP București
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu