Înşelăciunea este evitarea dreptăţii şi acceptarea erorii. A accepta înşelăciunea înseamnă a avea o vedere amăgitoare şi eronată despre adevăr şi dreptate. Prin înşelăciune oamenii se amăgesc cu un mod de viaţă limitat doar la vorbe şi findcă privesc spre beneficiile pământeşti de moment (înşelăciunea bogăţiilor cf. Matei 13:22), pierd din vedere îndeplinirea adevăratelor valori. Epistola către Evrei arată că prin înşelăciunea păcatului inima omului se împietreşte (Evrei 3:13). Practicarea păcatului, care este cea mai mare înşelăciune, determină inima omului să fie lipsită de sensibilitate în împlinirea dreptăţii. Unii se amăgesc cu o cunoaştere despre cineva în loc de o cunoaştere a cuiva în mod personal. Sunt oameni care-L cunosc pe Dumnezeu aşa cum cunosc o vedetă din lumea muzicii. Nu au vorbit niciodată cu aceasta, nu au o realţie personală cu ea, ci doar au auzit despre ea. Acest tip de relaţie îl au mulţi creştini cu Dumnezeu, de aceea nu împlinesc ceea ce El spune, iar aceasta constiutie cea mai mare amăgire şi înşelăciune. Mulţi se înşeală deoarece înţeleg greşit semnificaţia termenului “a cunoaşte” din Biblie. Cunoaşterea lui Dumnezeu, din punct de vedere biblic, înseamnă o cunoaştere prin experienţă, iar această cunoaştere vine în urma “gustării” din Dumnezeu (Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul - Ps. 34:8). Când cunoaşterea lui Dumnezeu este înţeleasă greşit, omul nu mai simte necesitatea aplicării poruncilor Bibliei, acesta fiind obiectivul Diavolului de a-i înşela pe oameni.
Scris de Vasile Boștiog, student anul IV, ITPBucurești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu